Recomandare de carte – Soha senkire nem lőttem | O carte de conversații de Zoltán Király și Enikő Szenkovics
„Într-o dictatură, autorii dezvoltă un fel de autocenzură de-a lungul anilor, deoarece își dau seama că altfel lucrurile nu vor funcționa. Apoi trebuie să găsești metafore pentru a spune același lucru, dar nu în mod direct. (...) Cenzura a generat de fapt un nou tip de estetică, autorii începând să folosească mai multe metafore și parabole.”
Cărțile de istorie sunt adesea prea seci pentru a transmite atmosfera reală a unei epoci. Memoriile lui Franz Hodjak, pe de altă parte, arată cum era viața de zi cu zi în comunismul românesc prin povestea propriei vieți.
Soha senkire nem lőttem nu este o biografie tradițională, ci o carte de conversații personale în care viața, gândurile și convingerile interioare ale unui scriitor se dezvăluie prin întrebările lui Zoltán Király și Enikő Szenkovics.
Am ales această carte pentru că voiam să fiu pregătită să particip la evenimentul Literatură și Comunitate din Brașov, unde a fost prezentată această carte de conversații. Povestirile lui Franz Hodjak ilustrează ce însemna să trăiești și să lucrezi ca membru al minorității germane într-o Românie în care dictatura, Securitatea, interceptările telefonice, informatorii și cenzura făceau parte din viața de zi cu zi. Hodjak era un om de caracter și integritate, care știa când să tacă, când să vorbească, în cine să aibă încredere și cum să scrie autentic despre realitate, chiar și sub constrângerile cenzurii.
Pentru mine, povestea „pașaportului albastru fără cetățenie” a fost deosebit de memorabilă. A fost surprinzător să aflu că, chiar și ca german român, emigrarea în Germania nu a fost un proces ușor. Hodjak și familia sa au trebuit să aștepte un an întreg pentru a obține cetățenia și, chiar și ca scriitor recunoscut și premiat, a trebuit să-și dovedească „germanitatea”. Chiar și în noua sa patrie, experiența de a fi minoritar a rămas – doar că într-o formă diferită.
Soha senkire nem lőttem nu dramatizează și nu judecă, ci mai degrabă povestește o istorie. Este o carte care se concentrează nu pe istoria impersonală, ci pe experiența umană.
O recomand celor care doresc să afle despre România din perioada Ceaușescu nu prin fapte și cifre, ci prin destine umane și amintiri personale.
Nika Iza, Brașov, ianuarie 2026.
