Cum e să trăiești pe vremea războiului? Cum mergi mai departe, dacă pierzi pe cineva drag? Câtă suferință poate îndura un om, o familie, o comunitate? Astfel de întrebări a formulat mintea mea în timp ce citeam cartea Viața e mai dreaptă decât moartea. Apoi, în capitolul 20, primim un răspuns de la autoare: ‘Viața e prea scurtă ca să ții minte necazurile, dă la o parte ce nu contează și trăiește fără să privești în urmă.’
Narine Abgarian este o scriitoare născută la Berd, în Armenia, care a colectat suferințele oamenilor din timpul războiului între Armenia și Azerbaidjan și le-a transformat în 31 de povestiri emoționante despre pierdere și moarte, ultimul capitol fiind dedicat propriei familii.
Berd este un orășel la granița dintre cele două țări, unde izbucnește războiul. Viața locuitorilor este schimbată pentru totdeauna, nu există familie care să nu fi suferit vreo tragedie. Viețile frumoase și liniștite se transformă în pierderi și lupte pentru supraviețuire. Oamenii din Berd rămân cu un spațiu gol în inimă.
Pentru mine cea mai impresionantă poveste este cea a lui Nemețanț Aleksan, al cărui motto este ‘Viața are rost câtă vreme ai de cine să te îngrijești.’ El a trăit foametea timp de douăzeci și cinci de luni și, de atunci are grijă ca cămara lui să fie plină, să aibă ce mânca familia și oamenii de la piață care cumpără de la ei.
Viața e mai dreaptă decât moartea este o carte despre moarte, suferință, umanitate. Descrie războiul din Armenia, dar ar putea fi vorba despre oricare alt război din zilele noastre. Pentru că toate lasă în urmă un gol de neumplut.
Recomand această carte adulților, cărora le place să descopere frumusețea din spatele suferinței, și care vor să citească despre istorie, dar din punctul de vedere al oamenilor care au supraviețuit.
Nika Iza, Brașov, martie 2026.
